Retorica lucrarii este construita in jurul consumului, analizat nu dintr-o perspectiva utilitarista, ca banal mijloc de satisfacere a nevoilor, ci prin prisma noii sale valente, de valoare in sine, pe care a dobândit-o in societatea capitalista a ultimelor decenii ale secolului XX.

Lucrarea debuteaza cu o serie de clarificari privind semnificatia atribuita „culturii” in stiintele socioumane, cu accent pe abordarea antropologica a termenului. Sunt analizate dimensiunile definitorii ale culturii consumatorului, atât prin prisma diferitelor perspective teoretice, cât si a implicatiilor practice. Un spatiu generos de prezentare s-a acordat evolutiei societatii de consum. O scurta incursiune in istoria civilizatiei, menita sa evoce momentele de turnura in ascensiunea consumului din perioada premergatoare societatii de consum propriu-zise a secolului XX, a fost urmata de analiza principalelor faze ale evolutiei ulterioare a consumului de masa, de la cea a democratizarii consumului, la cea a abundentei si pâna la cea curenta, a hiperconsumului.

Deoarece cultura consumului este un fenomen care se raspândeste peste tot in lume, o atentie deosebita s-a acordat proceselor majore care au contribuit in mod decisiv la aceasta expansiune globala: capitalismul, americanizarea si mcdonaldizarea. Subiectul legat de spatialitatea consumului a fost tratat din perspectiva devenirii istorice, a puterii sociale si a ritualurilor asociate celor mai importante decoruri de consum: cafeneaua, restaurantul, marele magazin si mall-ul. A fost abordata problema deosebit de importanta a consumului etic, clarificându-se conceptul „consumer citizenship” (cu echivalentul românesc de „civism al consumatorilor”). Modelul de consumerism etic este propus ca reper in adoptarea unui comportament de consum responsabil, in masura sa contribuie la dezvoltarea durabila, iar conceptele de “Fairtrade” si “Rainforest” sunt aduse in discutie ca garantii ale unor practici agricole si comerciale echitabile.

In finalul lucrarii, problema culturii alimentare este tratata prin prisma valentei sale de element central al identitatii etnice. Sunt evidentiate atitudinile si obiceiurile alimentare ale lumii antice si medievale, mutatiile profunde in obiceiurile alimentare, generate de inovatiile culinare din secolul al XIX-lea, dar si o serie de fenomene paradoxale care caracterizeaza alimentatia la nivel mondial, produse in ultimele decenii, in paralel cu democratizarea consumului alimentar. Fenomenul Slow Food este analizat prin prisma valorilor promovate si a instrumentelor utilizate pentru protejarea traditiilor culinare si asigurarea sustenabilitatii sistemului alimentar.