Mereu mi-am dorit sa las ceva in urma mea, ceva care sa aminteasca de mine, ceva care sa aduca o schimbare sau macar o bucurie in sufletele celorlalti.

Imi amintesc clipele in care, citind cu fascinatie romane si povesti, aveam impresia ca deslusesc, in paginile scrise, franturi din sufletul autorului iar aceasta impresie s-a impregnat adanc in cuget. Visam sa las si eu franturi de suflet in cuvinte nestiind, in acea perioada a vietii mele, ca Dumnezeu mi-a daruit deja acest dar minunat care astepta doar sa fie descoperit.