În mijlocul bîrfelor şi al torporii unui orăşel obişnuit din Rusia, încremenit în prostie şi corupţie, se insinuează un om onorabil, dornic să cucerească inimile noilor săi concetăţeni. Repede plăcut de apropiaţi, agreabil şi prietenos, scopurile lui sînt, în aparenţă, celebritatea şi bogăţia. Curînd, cine ajunge să-l cunoască va descoperi că personajul cu pricina, Cicikov, are o pasiune stranie: el nu umblă prin lume pentru a-i tezauriza bunurile, ci caută răbdător o marfă aparte – suflete moarte. O poveste despre sufletul rus prins în patimi vechi şi în laţul neputinţei şi al corupţiei, Suflete moarte este poemul pierzaniei perpetue al fiinţei care-şi dă frîu disperării şi-şi găseşte mîngîierea în înţelepciunea strigată tărăgănat, dramatic: „Unde-i acela care, în limba maternă a sufletului nostru rus, s-ar pricepe să rostească acest cuvînt atotputernic: Înainte!? Unde-i acela care, cunoscînd toate forţele şi însuşirile şi întreaga adîncime a firii noastre, printr-o singură fluturare ademenitoare şi plină de vrajă a mîinii, ar putea să ne facă să ne luăm avînt către o viaţă superioară? Cu ce lacrimi, cu ce iubire l-ar răsplăti rusul recunoscător! Dar veacurile trec după veacuri şi o jumătate de milion de trîntori, de lălîi şi de mălăieţi dorm buştean; rareori se naşte în Rusia un bărbat care ştie să rostească acest cuvînt atotputernic!”