De ce ne dorim sa fim mereu cele mai frumoase, cele mai destepte, cele mai spirituale? De ce simtim ca suntem mereu in competitie cu cea de langa noi? De ce prietena noastra, sora noastra sau chiar o necunoscuta ajunge sa ni se para o rivala? De ce ni se pare ca ochii ei sunt mai bine conturati decat ai nostri, ca are o rochie mai eleganta, ca a gasit coafura perfecta in momentul perfect si ca ne-a furat replica? Ametita putin de fumul de tigara amestecat cu vapori de parfum si fixativ, nu ma gandeam deloc la asta... dar asta era lumea mea. In lumea asta, cu reguli nescrise, dar dure, in lumea frivola care stia sa puna pret pe cine ce are mai mult si nu pe calitate, eu ma simteam acasa. In lumea asta, eu eram, fara sa imi dau bine seama, o invingatoare. [...]

Ai avut vreodata un moment de claritate, un moment in care sa te simti mai treaza ca niciodata? Astfel de momente apar in cele mai bizare locuri si mie astazi mi se intampla, nu stiu daca de la vinul rosu sau de la prea multa cafea, sa privesc pentru o clipa cu alti ochi lumea din jurul meu. Stam cu spatele rezemat de bar, pe un scaun foarte inalt si priveam multimea de dansatori. Era o multime colorata, emotionata, vesela si trista in acelasi timp, vesnic neobosita, o multime obisnuita cu viata de noapte, fie ea si dupa o zi de munca la birou. Mi-a venit sa rad, asa... singura cum ma aflam. Mi-a venit sa rad pentru ca mi-am imaginat pentru o clipa ca toate sunetele au disparut. Mi-am imaginat ca muzica a incetat, ca vocile vesele si rasul pe alocuri isteric nu se mai aud, mi-am imaginat ca nici macar bazaitul surd al aparatului care stoarce zeama din portocale nu se mai aude... Mi- am imaginat o lume fara niciun sunet. Ce a ramas in urma?