“Mamiferul Anei Barton e unul cu radacini de aluat in care se coc florile de salcam. Drumul incepe cu dorul primei povestiri si se termina cu tacerea, cu pauza de respiratie pe care traitul le impune din cand in cand. Fulgurant, cateva diapozitive-vis, ca o alunecare in expresionism. Ana Barton sufla viata unei galerii de personaje si istorii pe care le infige in lumea lor calda, posibila si miraculoasa. Este o carte a unui mod rar de raportare la existenta si este cartea unei mari rabdari. A unui timp care nu mai marsaluieste si nu mai ticaie furibund, o galerie a varstelor, de la cele amniotice la cele din urma. Exista in prozele reunite in Mamifer o stiinta a observatiei si o maturitate a trairii fascinante. Ana Barton reda mereu, fara gres si fara risipa de mijloace, fara tropaiala excesului, acel detaliu precis si acel gest exact care au efect de intrupare sigura. Cititorul intinde mana si pipaie personajul, simte carnea intamplarii. De fapt, asta e proza Mamiferului: o lume plina si recognoscibila in tonurile de lumina si in care intri ca acasa dupa ce treci prin doua randuri de porti: una a istoriei mici, personale, si o alta a istoriei mari, prezenta mai mult ca joc de umbre si prin cativa reprezentanti-surpriza. Acasire. Asta face Ana Barton in Mamifer.“ - Nora Pavel