1. Biserica Ortodoxă Română ș i Marea Unire - Preo ț i î n tran ș ee: 1916-1919, vol. I Organizarea Serviciului Religios al Marelui Cartier General

Volumul cuprinde mai multe documente de arhivă, în special rapoarte ale pr. Constantin Nazarie, protopopul preoților de pe front, precum și informații despre organizarea serviciului religios militar al Marelui Cartier General și evoluția lui pe tot parcursul Primului Război Mondial.

Publicat în anul centenarului Marii Uniri, pe lângă detaliile despre viața preoților militari din Primul Război Mondial, autorii scot în evidență faptul că în această perioadă au fost puse bazele instituționalizării asistenței religioase în Armata Română.

Volumul a fost coordonat de: Gheorghe Nicolescu, Gheorghe Dorbescu și Andrei Nicolescu.

2 . Biserica Ortodoxă Română ș i Marea Unire - Preo ț i î n tran ș ee: 1916-1919, vol. II Activitatea preo ț ilor militari î n mari unit ă ț i ș i unit ă ț i operative ,

„El trebuia să stea în preajma drapelului de luptă pe timpul asaltului, pentru a înălța sufletește și a încuraja în permanență trupa. Preoții au săvârșit adevărate
fapte de eroism și nu au pregetat să-și riște viața luând parte de multe ori la luptă, acționând cu deosebit curaj și dispreț de moarte chiar în primele linii – pentru
ajutorarea răniților, mobilizarea luptătorilor sau adunarea și înmormântarea celor decedați. Mărturiile din arhive abundă în astfel de exemple consemnate
în rapoarte, dări de seamă, foi matricole, propuneri la decorare, memorii.”
Autorii

3 . Biserica Ortodoxă Română ș i Marea Unire - Preo ț i î n tran ș ee: 1916-1919, vol. III Activitatea preo ț ilor militari î n spitale militare, ambulan ț e, trenuri sanitare

„în refacere ne-am recules, ne-am oţelit şi astăzi, slavă Domnului, suntem bine instruiţi, bine echipaţi, aşteptăm doar momentul ca să dăm piept cu duşmanul. Fiţi atenţi la comanda superiorilor şi, când va sosi ora, să plecaţi cu curaj şi cu nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, căci a noastră va fi victoria.

Voi aveţi de îndeplinit o misiune cu totul înaltă, aveţi ocazia de a face ceea ce a făcut samariteanul, adică de a îngriji de răniţi, neţinând cont de lege şi naţie, cum veţi îngriji pe fraţii voştri, aşa să îngrijiţi şi pe cei de alt neam.

Să nu vă temeţi de moarte, căci, dacă Dumnezeu va voi să ne cheme la Sine prin moarte de glonţ, oriunde ne vom ascunde tot ne va găsi. Va voi să ne mai lase, atunci, deşi păşim înainte, deşi ne deschidem drum prin plumb, totuşi din ploaia de gloanţe niciunul nu ne va ajunge. Şi chiar de ne va atinge, moartea vitează este mult frumoasă. Deci, înainte cu încredere în Dumnezeu şi cu noi înşine. Să trăiţi, iubiţii mei!”
Pr. asimilat căpitan, confesor Gh. Voicu (p. 142)