Lucrarea are ca principal obiectiv evidențierea aspectelor esențiale care au apărut în evoluția acestui sector de activitate în cadrul economiei naționale pe întinderea unui secol.

Analiza pornește de la geneza sistemului cooperatist mondial, oprindu-se asupra unor momente incipiente în dezvoltarea acesteia, prefigurând cadrul complex în care au apărut elemente ale gândirii cooperatiste și în România.

Situația social-economică a României a fost favorabilă apariției formelor de organizare cooperatistă, deoarece România nu a fost o țară foarte dezvoltată din punct de vedere industrial, fiind la vremea respectivă, o țară eminamente agrară. Sistemul cooperatist în Romania își are geneza la începutul și pe parcursul secolului al XIX-lea. Prima formă a fost cea de simbioză între cooperația meșteșugărească și de credit, acesta fiind primul pas în apariția formelor financiar-instituționale. Gândirea cooperatistă meșteșugă­rească se bazează pe experiența europeană, dar și pe condițiile concrete din România.