Ai pus în mine mamă, prea mult soare,
ai presărat nedrept de mult piper,
așa încât, din ciorba născătoare,
nu mă putea hrăni sub acest cer.

Pentru că, mamă, rece sau fierbinte,
amestecul m-a-mpins spre lăcomie,
și nu mi-ai dat suficientă minte
să pun în loc de somn o insomnie.

Dacă dormeam, veneau în vis strigoii
din alte vremi, din alte regnuri poate,
să-mi spele mațele în apa ploii
căzută-n zori, peste maternitate.

Și iată, mamă, soare cu piper:
un gând letal capabil să omoare
construcția din lut aurifer
pe care-o calcă viața în picioare.