În Strigătul neauzit pentru sensul vieţii , Viktor Frankl revine la umanismul care a făcut din cartea sa Omul în căutarea sensului vieţii un bestseller în lumea întreagă.

Într-o epocă precum a noastră, o epocă a lipsei de sens şi a depersonalizării, dr. Frankl îşi ridică vocea împotriva absenţei dimensiunii umane în psihoterapie. El respinge „pseudo-umanismul” care a invadat literatura de popularizare din domeniul psihologiei şi psihanaliticii şi se apleacă asupra calităţilor remarcabile ale oamenilor.

Logoterapia sa nu invalidează sub nicio formă descoperirile solide şi serioase ale unor deschizători importanţi de drumuri ca Freud, Adler, Pavlov, Watson sau Skinner. În această dimensiune, desigur, omul nu mai poate fi văzut ca o fiinţă a cărei preocupare esenţială este satisfacerea impulsurilor şi a instinctelor; de asemenea, nici realitatea umană nu poate fi înţeleasă doar ca rezultat al proceselor de condiţionare sau al reflexelor condiţionate. În această dimensiune omul este relevat ca o fiinţă aflată în căutarea sensului vieţii sale.