Sufletul pur are conștiența unității interiorului cu exteriorul; el descoperă că exteriorul este o formă a interiorului. Un astfel de suflet este intelect și trăiește într-o lume a eidelor pure, care nu este un spațiu situat aiurea, ci modalitatea de raportare la lucruri a sufletului curat. Aceasta este viața divină a sufletului, care cunoaște experențial fiecare eidă. Eidele sunt realități, nu concepte, și se cunosc prin ființare, nu prin concepere. Cunoașterea unei eide este echivalentă cu experiența pe care sufletul o are în compania lucrului care o întrupează. În aceasta constă înțelepciunea, ca mod de existență al înțeleptului:” (Autorul)