Memoria corpurilor

Memoria corpurilor vorbeşte despre tăcere, îndepărtare şi singurătate, toate la adăpostul unei relaţii care îşi negociază constant trăirile. Necuvintele sunt cele care trasează drumul pe care îl parcurge iubirea dintre doi oameni. Distanţa se construieşte, prin tăceri nesfârşite, între Lisabona şi Madrid. Întrebările nu primesc niciodată răspuns, dar asta nu le opreşte avântul. Este un fals jurnal pe care cei doi şi-l scriu fără a-şi împărtăşi vreodată paginile, un roman al pierderii iubirii şi al regăsirii de sine. Este o mărturie a felului în care uneori ne îndepărtăm de ceea ce iubim pentru că ne îndepărtăm de noi înşine. Ce ne spunem când simţim că distanţa dintre noi şi persoana iubită creşte pe zi ce trece? Lăsăm loc cuvintelor să îşi îndeplinească misiunea sau dăm voie tăcerii să preia controlul? La astfel de întrebări ne invită Memoria corpurilor, iar răspunsurile se află pe jumătate în inima celui care citeşte.