Dicţionarul reprezintă (pentru prima dată în această formulă) un registru de perechi antonimice urmate de exemple şi enunţuri extrase din literatura română clasică şi modernă, astfel încât ambele cuvinte, opuse ca sens, se regăsesc în acelaşi context. Dicţionarul urmăreşte două demersuri distincte: unul cognitiv-didactic, de însuşire a noţiunilor „antonimie” şi „antonim”, şi altul estetic, de promovare a formelor de expresie corecte şi cu un potenţial stilistic accentuat. Cuprinzând aproximativ 3 200 perechi de antonime, lucrarea se adresează tuturor celor care vor să cunoască bogăţia mijloacelor expresive ale limbii române şi să le aplice în comunicare.