Rupt în trei, în patru sau chiar în cinci în diverse epoci istorice, teritoriul Daciei Mari, pe care a apărut această incredibilă insulă de latinitate, înconjurată de slavi și unguri, care este poporul român, s-a putut reuni pe deplin abia după aproape două milenii, în 1918, și nu a putut să-și salvgardeze integritatea decât două decenii și un pic, până în vara tragică a anului 1940, când România a fost efectiv sfârtecată de aproape toți vecinii ei.

Înainte de 1918 și după 1940, rușii și ucrainenii ne-au luat, de mai multe ori, Basarabia, Bucovina, Ținutul Herța, Maramureșul istoric (pe care l-au administrat un pic și cehii), Insula Șerpilor și Gurile Dunării. Cu ungurii, discuția violentă asupra Transilvaniei pare să nu se încheie niciodată. Polonezii au stăpânit părți ale Bucovinei, pe care au avut-o și austriecii, care au primit câteva decenii și… Oltenia. Cu bulgarii ne-am disputat Cadrilaterul, existând discuții și asupra Dobrogei. Nici cu sârbii nu au lipsit controversele asupra Banatului…

România – un puzzle istoric

„Basarabia” sau ruperea în două a Moldovei istorice

Bugeacul, nucleul viitoarei „Republici Populare Basarabia”?

Transnistria, tărâmul atrocităților Holocaustului și o eternă monedă de schimb

Bucovina, „Țara Fagilor” și a durerii

Ținutul Herța sau dâra de sânge lăsată în istorie de un „creion gros de tâmplărie”

Pocuția sau o datorie de 493 kg de argint fin recuperată de Ștefan cel Mare

Insula Șerpilor

Transilvania sau „Ardealul”?

Maramureșul istoric

Cadrilaterul, spectaculoasa „Noua Românie”

„Să dai bir cu fugiții!”... Oltenia, înainte și după Passsarowitz

Banatul... sub ocupație sârbească!