„Deseori mă gândeam cu tristeţe că va trebui să mă despart de toate acestea, de cărţile mele, că ele se vor risipi în patru vânturi sau vor ajunge într-un morman de gunoi, undeva, în afara Bucureştiului şi nimeni nu le va culege ca să facă un ban pe ele, după ce fuseseră un corp comun, poate chiar corpul meu, aşa, separate, cum stăteau ele, în aparenţă, de mine. Că de citit nici nu putea fi vorba… Nu puteam să fac nimic pentru ele…”
Nicolae Prelipceanu