Sexus este primul roman al trilogiei Răstignirea trandafirie, scrisă de Henry Miller pe parcursul a zece ani, interzisă în Statele Unite ale Americii şi publicată la Paris între 1949 şi 1960.

Romanul Sexus, publicat la Paris în 1949, este un amestec de ficţiune şi episoade autobiografice, în care autorul descrie primele sale eforturi literare, numeroasele aventuri amoroase, destrămarea căsniciei, traiul într-un New York sclipitor şi totodată marcat de sărăcie. Este o carte care a stîrnit controverse aprinse, însă indiferent dacă se lansează în descrieri licenţioase, discuţii despre artă, filozofie sau psihanaliză, poveşti picareşti sau destăinuiri, Henry Miller abordează totul cu aceeaşi francheţe cuceritoare, hedonism asumat şi o intensitate ce-şi are sursa într-o sete de viaţă molipsitoare.

„Nu am nici o îndoială că Henry Miller este un mare artist, un mare artist american, probabil ultimul cu care ne putem mîndri, un gigant al minunatei epoci literare cuprinse între 1890 şi 1940. Răstignirea trandafirie, ce reia părţi ample din romanele anterioare ale scriitorului, este fără îndoială o operă de calitate. Ce a făcut Miller aici a fost să scruteze pînă în cele mai mici detalii, dintr-o perspectivă matură şi nostalgică, învăluită în aburul ficţiunii, anii cruciali în care s-a format ca scriitor şi marea iubire a vieţii sale. Rezultatul este o poveste fascinantă, o epopee biografică, socială şi estetică.” (Maxwell Geismar)

„Miller este mai degrabă un mistic decît un pornograf. Se foloseşte de obscenitate pentru a şoca şi a trezi la realitate, dar, odată aduşi cu picioarele pe pămînt, ne ridică imediat la ceruri.” (Erica Jong)

„Cînd vorbim despre oameni care «au făcut istoria» vrem să spunem că, într-o oarecare măsură, au schimbat însuşi cursul vieţii. Dar bărbatul din fotografie e dincolo de asemenea visuri puerile. El ştie că omul nu poate schimba nimic, nici măcar pe sine însuşi.” (Henry Miller)

„Oamenii civilizaţi nu trăiesc conform unor coduri morale sau unor principii de un fel sau altul. Vorbim despre ele, le evocăm întruna, dar nimeni nu le ia în serios. Nimeni nu respectă aceste reguli, în vieţile noastre nu e loc pentru ele. Tabuurile sînt un soi de reziduu al minţilor bolnave, spectrul celor care nu au avut curajul să trăiască din plin şi care ne-au vîrît pe gît aceste interdicţii, deghizate în morală şi religie.” (Henry Miller)