Teatru politic. 2009-2017. Volum coordonat de Mihaela Michailov si David Schwartz:

„Volumul Teatru politic 2009-2017 reunește opt texte de teatru politic dezvoltate în urma unor procese ample de cercetare și documentare, în perioada 2007-2017. Textele folosesc diverse tehnici de dramaturgie și construcție de scenariu, de la monolog bazat pe interviu și dramatizarea unor experiențe personale sau documentate, până la transformarea în material dramaturgic a unor texte teoretice, statistici sau documente de arhivă. Toate au în comun faptul că au fost dezvoltate în echipă, de fiecare dată coordonate de dramaturg sau de perechea regizor-dramaturg, dar de cele mai multe ori împreună cu actrițele și actorii. Cele opt texte au fost selectate de Mihaela Michailov împreună cu mine, în special fiindcă sunt elocvente pentru urmărirea, pe o durată de zece ani, a unui parcurs de dezvoltare, nuanțare și rafinare a mijloacelor artistice și a viziunii politice care fundamentează demersurile politice ale echipei și cristalizarea unor principii de abordare a teatrului politic. Pornim de la ideea că, întrucât este discurs public, toată arta este politică, adică participă la transformarea continuă a raporturilor de forțe din organizarea unei societăți. Cu alte cuvinte, tot teatrul ar trebui să se numească „politic”. Însă într-un context cultural în care ideea că arta conține o dimensiune politică implicită încă este contestată și minimalizată, pentru noi a devenit important să numim teatrul pe care îl facem explicit politic. Pe de-o parte, pentru a atrage atenția asupra implicațiilor politice ale actelor noastre artistice. Pe de altă parte, pentru a susține politizarea conștientă a teatrului într-o direcție de stânga. Astfel, teatrul nostru politic este tipul de teatru care tratează subiecte de interes socio-politic și își asumă o perspectivă critică de filtrare a realității de zi cu zi. Este un teatru care își propune să chestioneze, să provoace și să își asume poziții incomode în raport cu discursul dominant. Un teatru care încearcă să atace frontal problemele sociale și economice și să meargă în analiza profundă a cauzelor și dinamicilor acestor probleme. Un teatru care investighează, cu mijloace performative, istoria recentă și revalorizează poveștile personale care nu se conformează normelor devenite standard în sfera publică postsocialistă: liberalismul economic, conservatorismul cultural, anticomunismul și îmbrățișarea fără rest și fără reținere a valorilor democrației capitaliste de tip occidental. Un teatru care aspiră să participe la dezbaterile politice și filozofice din spațiul public local. ” (David Schwartz)

„Textele de teatru arhivate în volumul de față expun teme și subiecte diferite, explorate cu ajutorul metodologiei documentare, dintr-o perspectivă unificatoare de stânga, angajată în construcția unei arte de empatie politică și solidarizare cu istorii colective și povești individuale evacuate din mainstream-ul istoric. Textele documentează deopotrivă realități ale inegalităților sistemice, abuzuri perpetuate și normalizate, violențe și opresiuni îndreptate împotriva celor vulnerabili, încălcări flagrante ale unor drepturi fundamentale, dar și potențialul schimbării, imaginarul politic transformator și eliberator.
Toate textele din volum au la bază un amplu proces de documentare, elaborat în mai multe etape de cercetare și intervenție, care constă în abordarea unor surse primare și secundare, interviuri ale echipelor de creație cu subiecți/ actori sociali participanți/ participante la evenimentele analizate, lucru în comunități direct afectate de problematicile documentate, ateliere cu grupuri de copii și adolescenți. Multiplele paliere și strategii de documentare au avut deopotrivă o componentă de cercetare teoretică și una de cercetare de teren, generând o perioadă extinsă de lucru, regândirea materialului documentat, recompunerea lui din unghiuri care lipseau într-o primă fază, restructurarea aplicată pe aspecte care inițial fuseseră ignorate. În unele cazuri, documentarea nu a luat sfârșit în momentul terminării lucrului la spectacol, ci a continuat să influențeze asamblarea și îmbogățirea textului după finalizarea lui. Metodologia textelor de teatru documentar a implicat, pe lângă instrumentarul specific detaliat la fiecare text în parte, un proces de arhivare, prelucrare, selecție, montare a datelor, ficționalizare.” (Mihaela Michailov)

Cuprins:

Faceti loc!

Capete înfierbântate. 13-15 iunie 1990

Nu ne-am născut în locul potrivit. Cinci povești despre migrație și refugiu

SubPamânt.Valea Jiului după 1989

După Traian și Decebal. Din filele istoriei gay în România

Voi n-ați văzut nimic!

Ce-am fi dac-am ști. Feerie politică protestatară

’90