„Sîntem deja în «post-tranziţie» – spun unii. E discutabil. Cert este însă că faptele mărunte nu mai sînt la fel de fascinante în ele însele, nu mai uimesc doar prin ineditul lor, prin diversitatea frustă a întîmplării, ci, învăluite într-o aură simptomatică, lasă tot mai mult loc de meditaţie în jurul lor. De pe micul ecran al cotidianului pe marea scenă a problemelor ţării este un drum care se cere parcurs la fiecare pas. Se cere o «privire grăitoare», care să aşeze în cuvinte cu rost observaţiile mărunte. O privire socio-hai-huie, dar nu prea...” (Vintilă Mihăilescu)