Romulus Andriescu: „Am început să scriu pentru că așa am simțit chemarea. E la fel ca preoția: devii păstor de suflete pentru că ai trimitere de sus, de la Tata. Așa s-a croit și destinul meu. Probabil că obârșia mea fălticeneană e de vină. În acest loc binecuvântat am crescut și am primit educație. Școlile, dascălii, istoria literară a orașului – înțesată de nume mari și sonore, care au trecut și trăit pe aici – mi-au creat creuzetul. Mai departe a trebuit să muncesc singur, ca un rob, pe această plantație plină ochi de litere, cuvinte și fraze. Așa am fost, sunt și voi rămâne: un ego ce intersectează anii pe orizontală și verticală, aducându-mi și eu, la rândul meu, contribuția pe care un oraș minunat, numit Fălticeni, mi-o cere.

Mark Twain spunea: «Două zile sunt importante în viața unui om: ziua în care s-a născut și ziua în care a aflat de ce». Tu, cititorule, ai aflat?”