Ce ar fi o lume fara zambete? Chiar daca se dovedesc de multe ori amare, chiar daca sunt ironice, raman un fel de oglinda. A unei descoperiri, a unui loc nou, a unui om nou, a unei culturi diferite sau pur si simplu a unui gand fugar. Colectia de povestiri scrise de Lluis Alemany Giner traverseaza mai multe epoci si locuri, de la Germania lui Martin Heidegger, la Romania comunista si de la Grecia lui Socrate la Franta, ei bine da, la Franta lui Cioran. Ea permite cititorului sa dea o fuga pana in haotica Marsilie, sa simta cafeaua aburinda din localurile pariziene, sa cunoasca hazul vietii soldatesti spaniole sau bucuria unui zbor imaginar. Prin fiecare povestire cunoastem un personaj ce alege sa se dezvaluie rapid, printr-o trasatura de condei. Eroi cinici, dar si victime ale sistemului, voci indignate dar si fiinte care se lasa purtate de voia sortii. Sunt situatii in care ne putem regasi dar si povesti care cu greu se pot transpune in viata reala insa pot bantui imaginarul fiecaruia dintre noi. Despre divinitate, iubire neimpartasita, despre frumusete dar si pierzanie, despre ura si tiranie, despre orgoliu si starea de gratie, despre tot ce ne compune si descompune, in urmatoarele pagini.

Fragment din carte:

In mintea tuturor, plutea spectrul caderii Zidului Berlinului. Estul Europei si natiunile socialiste sau sovietizate, ca doar niciodata nu a fost foarte clar preeminenta (sau poate ca da, prea mult) unui aspect asupra altuia, ardeau in revolte la acel sfarsit de an fatidic 1989; din Bulgaria in Cehoslovacia, din Polonia in Balcani, care deja incepeau sa anunte un deceniu de conflicte care justificau vorbele liderului britanic Winston Churchill: Balcanii produc mai multa Istorie decat pot sa consume.

Congresul fiind terminat, delegatii au revenit la locurile lor de origine, cu aceleasi indoieli ca intotdeauna. Data fiind viteza cu care evenimentele s-au desfasurat ulterior, e greu de crezut ca multi dintre participanti nu au stiut ca, spre deosebire de ceea ce ii asigurase conducatorul suprem, nu exista si nici nu va exista un viitor radios pentru socialismul romanesc. Doar o luna mai tarziu, Partidul Comunist Roman disparea intr-o baie de sange. Doar o luna mai tarziu, chiar in ziua de Craciun, asa-numitul Geniu al Carpatilor si sotia lui erau executati in fata camerelor televiziunii publice.

In cronica sa, ziarista conchide ca si astazi caderea regimului prezinta mai multe umbre decat lumini. Multe aspecte inca nu sunt clarificate nici douazeci de ani mai tarziu. Astazi stim ca alegerea unui papa polonez nu a avut nimic intamplator sau legat de capacitatea candidatului de a prezida tronul Sfantului Petru; un papa polonez a fost modul de a submina din interior un regim autoritar prezidential, un regim de necontestat prin mijloace politice sau militare. Daca nu era posibila lupta frontala si politica se va face pe alte canale.