Uluitor acest Daniel Nițoi la primul sau volum de versuri! Nadajduiesc din tot sufletul sa nu se opreasca aici. Ar fi mare pacat... Cine e, de fapt, Daniel? Recomandat cu caldura pe vremea cand lucram o interesanta varianta a ,,Nopții furtunoase,, , pentru dificilul rol Spiridon, iata-l acum nu numai actor, ci și un regizor captivant, punator in scena al ,,Avarului,, , intr-o montare ce a starnit un morman de comentarii mai mult decat favorabile.

Și, practic, peste noapte, maestrul Daniel – fara ghilimele! – imi pune in brațe un teanc de poezii, una mai frumoasa ca alta. Am citit volumul pe nerasuflate și imediat mi-a venit ideea. Nu numai a publicarii in volum, ci și a crearii unui audio-book. Ca și așa, care cum il cauți, scoate pe loc, ca pe banda, cate un audio-book... O fi și asta o moda, nu? Pai, hai și noi cu moda! Nu? Atata doar ca – in cazul de fața – chiar merita din plin. Daniel este posesorul unui condei poetic de o maturitate ieșita din comun, de o eleganța rar intalnita, stapan deja pe mijloacele de exprimare poetica – mai mult sau mai puțin clasice. Mergand impreuna cu multe spectacole pe cuprinsul țarii - și nu numai – a creat o adevarata trupa independenta de teatru, astfel ca glumele intre noi – in lungile drumuri – sunt la ordinea zilei. De aceea, chiar in aceste scurte aserțiuni, imi iau ingaduința de a mai face o gluma, intrebandu-l public fie cine i-a scris poemele, fie de unde le-a copiat... Pentru ca e aproape incredibil ca dintr-un țanc – iarta-ma, Dani! – sa iasa asemenea bogație de idei, de sentimente, de trairi, de nemulțumiri, dar, mai ales, de transpunere in vers a eternului sentiment, DRAGOSTEA!

Daniel se ascunde cu dibacie scriitoriceasa in spatele rimei – sau non-rimei – pentru a exploda mai apoi in versuri de o tulburatoare frumusețe și, mai ales, sens! Aș evita sa ma dau drept exegetul lui Pește și sa incep sa analizez vers cu vers. Mai ales ca doresc sa va las dumneavoastra placerea de a-l descoperi singuri pe proaspatul poet. Pentru ca Daniel, practic, iși pune sufletul pe tava. Pe o tava pe care ne-o ofera cu tot altruismul de care poate fi in stare un manuitor al cuvintelor. Sigur ca, daca il veți citi, veți fi tentați sa-l catalogați imediat ca facand parte din ,,liga,, Marin Sorescu... Pentru ca trage mult inspre acolo. Dar intr-o forma cu totul și cu totul aparte, daca vreți, mai spre mileniul trei. Caci, iertata fie-mi intrebarea, cine mai sta acum cu o carte de versuri dinaintea ochilor? Puștiul imbibat de etnobotanice? Curvulițele din licee, cu buricul la iveala? Bataușii de profesie din vecinatatea discotecilor, aceste adevarate pepiniere de prostituție și lipsa de gandire? Vreun politician care nu vede dinaintea ochilor decat vile și piscine? Ma indoiesc... Tare ma indoiesc... Oricum, sa nu uitam ca, totuși, poezia se adreseaza elitelor. Hoo, nu sariți cu gura pe mine, nu e vorba de elita la care va gandiți dumneavoastra. E vorba de adevarata elita a marelui consumator de arta. Cați or mai fi ramas. Cred ca pentru ei scrie Daniel.

Fabuloasa mi se pare maturitatea poetica a celui pe care il analizez aici. La urma urmelor, Daniel este inca un copil. Un copil pe care , poate, viața l-a maturizat mai devreme. Și cand spun viața ma gandesc la societate. In ciuda tuturor, Daniel iși pastreaza umorul de cea mai buna calitate, ironia, autoironia și, peste toate, bucuria de a fi alaturi de prieteni. Printre care, sper și dupa aceste ganduri, sa ma numar și eu. Am vorbit mai mult despre Daniel Nițoi, Omul. Pe poet va las sa-l descoperiți dumneavoastra! Lectura si audiție placute!