Mitropolitul Antonie a lăsat neștearsă în inima celor ce l-au cunoscut pilda unui propovăduitor și adevărat trăitor al Evangheliei, cu darul de a face să răsune viu cuvântul mântuirii. Păstor de suflete, el aducea Vestea cea bună în inima celor care îl ascultau, însufleţind dorul de viaţa cea adevărată şi râvna pentru mântuire.
Vlădica ştia să‑l asculte pe om, să ajungă în adâncurile cele mai tainice ale sufletului celui cu care vorbea.
Era un om de o simplitate uimitoare, care avea harul de a te face să te simți iubit, asumat și nicio­dată judecat în vreun fel. Dar lucrul cel mai important era că se ruga pentru tine, se ruga cu tine și, lângă el, învățai cum să te rogi „în Duh și în adevăr”. S‑ar putea chiar spune că era el însuși o adevărată școală a rugăciunii.
Fie ca multele semințe pe care le‑a sădit cu atâta dragoste părintească în inimile oamenilor să rodească și să se înmulțească din plin!