Călușul se cere cunoscut în profunzime, cercetarea sa nu poate rămâne numai la suprafață, mărginindu-se la simpla descriere a dansului așa cum este în prezent, ci trebuie să scoată în relief cât mai multe din valențele adânc umane pe care le cuprinde, să îl reconstituie urcând din preistorie, de la simple ipoteze, până la date documentare confirmate, în ultimă instanță să ofere o explicație a unui fapt aparent simplu: cum a ajuns să fie ceea ce este. Este condiția valorificării lui critice, a unei valorificări cu sens cultural adevărat