Dezbaterile referitoare la poezia românească din jurul anului 2000, purtate mai ales în mediul on-line, nu au fost dublate de o abordare sistematică a fenomenului în revistele culturale de prestigiu sau în studii de specialitate. S-au publicat sute de cronici, s-au făcut câteva anchete şi dosare care au pus în discuţie tema poeziei „douămiiste”, i s-a dedicat o carte (a Ştefaniei Mincu), s-au iniţiat controverse. Totuşi, popularitatea temei nu a produs clarificarea teoretică a unor concepte cu care s-a operat îndelung în aceşti ani.Volumul de faţă inițiază o serie de incursiuni în această temă, împletind fire multiple, de bună seamă în mod inegal, şi revenind periodic asupra unor aspecte delicate, pentru a le aşeza în lumină din mai multe unghiuri posibile. Este, metaforic spus, o serie de fotografii succesive ale unui fapt cultural aflat (încă) în evoluţie.