Blues pentru o pisica neagra, nuvele

Spre deosebire de prietenul si contemporanul sau, Jean Paul Sartre, Boris Vian (1920-1959) nu s-a luat niciodata in serios. Inzestrat cu o extraordinara imaginatie si o usurinta de a scrie remarcabila, Boris Vian, inginer prin formatie, a avut cele mai diverse profesii si hobby-uri : traducator, saxofonist intr-o orchestra de jazz, reparator de masini vechi, actor de film, cantaret de cabaret, director executiv la Compania Philips, scriitor de romane, nuvele si piese de teatru.

Scriitorul a detestat intotdeauna birocratia si ierarhiile sociale, religiile organizate si armata, orice forma de inregimentare in viata publica sau cea privata.

Raymond Queneau, Eugene Ionesco si Jacques Prevert l-au pretuit foarte mult pe acest scriitor boem si foarte original.

Pe 23 iunie 1959, Boris Vian a murit din cauza unui stop cardiac, in timp ce asista la proiectia filmului adaptat dupa cartea sa “J’irai cracher sur vos tombes”

Romanul care l-a facut celebru pe Boris Vian a fost Spuma zilelor, “cel mai sfasietor roman de dragoste din literatura lumii” dupa spusele lui Raymond Queneau. Iarba rosie, Toamna la Pekin si Smulgatorul de inimi sunt cateva dintre marile romane semnate Boris Vian si traduse de Editura Univers.

Blues pentru o pisica neagra, aparuta in original sub titlul Les fourmis, a fost singura carte de nuvele publicata de Boris Vian in timpul scurtei sale vieti.