„In viata fiecaruia dintre noi a existat mereu o mama, o sora, o vecina pe care o admiram de la distanta, o colega de care eram indragostiti in secret, o aristocrata a lumii de ieri care ne fascina, o invatatoare atoatestiutoare, o iubita, care, in fiecare dimineata, faceau sa ni se lumineze ziua la simplul gind ca le vom zari, ne vor vorbi, vom petrece minute si ore in imediata lor apropiere. Caligraf al trairilor sublime, Constantin Abaluta traseaza din cuvinte citeva portrete memorabile, in care concretetea realului se rarefiaza in diafanul visului, mina fina a artistului plastic reda sunetele misterioase, dar linistitoare ale unor nocturne numai de el auzite, iar cotidianul posac al timpului prezent este fisurat de zimbetul nostalgic al amintirilor.” (Tudorel Urian)

„Proza eleganta, decupata din materie onirica, arabescuri ce pleaca din fumul amintirii – cartea lui Constantin Abaluta foloseste pretextul feminin ca pe o madlena. De fapt, punctul de fuga il constituie relatia naratorului cu obiectele si cu propria memorie. Mai departe, ceea ce este pus sub semnul intrebarii este chiar puterea oricarui text de a prinde in plasa lui pestii acestia care inoata in apele negre ale melancoliei.” (Bogdan-Alexandru Stanescu)