Urma să simtă viaţa așa cum nimeni nu a mai făcut-o. Avea să schimbe totul.

Stătea în fotoliul său şi ţinea în mână o bucată de hârtie învechită. Era împăturită de mai multe ori. O privea fără să schiţeze nici un fel de emoţie, dar acea bucată de hârtie era cu adevărat preţioasă pentru el. O despături încet. Un sfert de zâmbet îi trădă bucuria revederii celor scrise acolo. Trecuseră atâţia ani de atunci şi se întâmplaseră atât de multe...