„Sub al Treilea Cer” este o naratiune a existentei fiecaruia dintre noi. Undeva, in lungul ciclu de evolutie a nobilului sentiment aducator de nemurire, nu exista om care sa nu se regaseasca sau care sa nu se simta vizat de Privirea ocrotitoare si de Prezenta celei mai evocate Garzi Divine de Corp.

Dincolo de ceea ce vedem, simtim. Dincolo de ceea ce simtim, speram. Dincolo de ceea ce stim, credem. Dincolo de ceea ce credem, devenim parte cu Infinitul prin simpla juxtapunere a vietii noastre la viata celor din care ne nastem sau care vin dupa noi. Si totul este raportat la iubire. Caci fara iubire, nimic nu poate fi creat, nimic nu poate dainui, nimic nu se poate defini altfel decat ca fiind inutil, efemer si absurd.

Emma Miller este o tanara draguta si desteapta care, la varsta cand relatiile ar trebui sa fie temelia intr-o viata, traieste o experienta profesionala cu implicatii personale ce ii statorniceste un sentiment de repulsie la adresa barbatilor. Cand timpul pare sa fi vindecat ceea ce niciun tratament nu poate, Emma indrazneste sa creada ca atractia fizica provine din aceesi gena cu dragostea.

Dar frumusetea exterioara nu oglindeste ceea ce zace in interiorul semenilor, si Emma este ranita din nou. Durerea atinge cote inimaginabile, intrucat, de aceasta data, traumatizat este si sufletul, nu numai trupul. Se crede pierduta, se simte in plus printre oameni si isi implora nefiinta, insa intensitatea simturilor, a gandurilor si a rugaciunilor instinctive ii aduc un ajutor celest care o copleseste si ii reintroduce radacinile iubirii in matca inimii aflate de acum in reconstructie capitala.

Totusi, cu intregul sprijin fizic, moral si spiritual, Emma ramane consecinta tuturor deciziilor sale, tuturor actiunilor si sentimentelor manifestate. Ea trebuie sa se descurce in viata uzand de capacitatea sa umana limitata, si „a trai” devine tot mai complicat. Subtil, incepe sa rationeze ca, pentru a avea o eternitate alaturi de ingerul ei nepretuit, nu trebuie sa iubeasca in schimbul dragostei oferite de cei din jur, ci neconditionat, neingradit si nejustificat.

Margelele trairilor zilnice se insira una cate una, Emma parand sa adune in siragul ce nadajduieste sa-l poarte la gat inainte de „marea trecere” toate experientele probate de fiintele omenesti in incursiunea lor pe Planeta Albastra. Va reusi ea sa fructifice prezenta angelica din viata sa? Va izbuti sa traiasca omeneste, cand cele mai bogate senzatii ii sunt oferite de fiinta nepamanteana pe care are privilegiul sa o atinga? Va strange ea suficiente sentimente intelepte, cat sa-si plateasca vama vesniciei, cu pasaportul ce tocmai i-a fost vizat de catre „Ambasada Celui de-al Treilea Cer”?