“ Cum s-a terminat şedinţa, tânărul a plecat la avocat să-i ceară demararea procesului de tăgadă a paternităţii. Acolo află o altă chestie interesantă: taţii aveau voie să pornească procesul de tăgadă a paternităţii într-un termen redus faţă de femei, la jumătate (?!!!). Dacă, în ș ase luni, un b ă rbat nu declan ş a procesul de t ă gad ă a paternit ăţ ii, nu mai avea dreptul s ă fac ă o astfel de pl â ngere. Deci, dac ă nu exista alterca ţ ia din 6 decembrie sau dac ă mai am â na ni ţ el procesul, r ă m â nea cu copilul altuia pe cap! îi mulţumi Sf. Nicolae ș i partidului care-l enervase î nainte de termenul limit ă . Toate astea pentru c ă î n Rom â nia comunist ă , b ă rba ţ ii nu erau egali cu femeile. Mai mult: pentru ca o ac ţ iune de t ă gad ă a paternit ăţ ii s ă fie admis ă de instan ț e, tat ă l trebuia să facă dovada că fusese în imposibilitate fizică de a avea contact sexual cu soţia, în primele trei luni de sarcină ale acesteia. (?!!!) Erau consecinţele directe ale hotărârii CC al PCR „Nici un copil fără tată!“ O decizie clar sexistă, care subordona toţi bărbaţii bunului plac al muierilor. Nu pentru că le erau dragi femeile! Dar, cerându-le să nască la comandă, statul înţelegea să le atragă prin această „protecţie“. Apoi, prin corupere sexuală, puteau fi manipulate toate femeile. Iar prin ele, bărbaţii. (Vă amintiţi campania electorală din 1990? Şi prima votare «democrată», când femeile intrau peste soţi, în cabina de votare, pentru a vedea unde pun ştampila?“ Dinastia, Mircea Munteanu Mongolul