Miorita

Azi trăim o Mioriţă răsturnată, lumea, „gură de rai”, transformată într-o lume din ce în ce mai mercantilă şi vanificantă, o lume a gândirii economice, cu omogenizarea, dispariţia diferenţelor, omogenizarea sexelor, a binelui şi a răului, așa-zisul „global village”; lumea virtuală care goleşte realitatea, pentru a o umple în loc cu „emoţii” dozate de alţii, în tentativa de colectivizare şi dirijare a sentimentelor şi gândirii oamenilor.

Revoluţia română a fost o revoluţie a jertfei mioritice, a tinerilor care au opus răului piepturile goale, care a dat, ciudat rod, o societate a corupţiei morale: ea a fost contrapusă „colhozului global”, atât sub sensul colectivistic al colhozului comunist, cât şi al aceluia omologant, după o unică măsură, al popoarelor şi al valorilor.

Cine va recrea punctele cardinale, utopia paradisului mioritic? Noul Ierusalim?

Poate că Mioriţa, prin forţa ei spirituală, ne va reda punctele cardinale şi pe noi, cei rătăciţi de noi, nouă înşine. Altfel, moartea Mioriţei, cea din urmă mioară, ar fi moartea noastră a tuturor.