Smerenia si ascultarea

Smerenia este temelia faptelor bune şi a tuturor virtuţilor – temelia pe care trebuie să zidim casa duhovnicească a virtuţilor. Credinţa este smerenia minţii, ascultarea este smerenia voinţei, pocăinţa este smerenia poftelor şi a patimilor.

„Nimeni nu poate să spună prin cuvânt cum se naşte în suflet această smerenie dacă nu o află omul prin încercare, prin faptă. Ea trebuie trăită. Să te smereşti cu adevărat, la momentul potrivit şi, astfel, capeţi această virtute. Numai din auzite sau din pagini de literatură bisericească nu poţi dobândi smerenia. Citind numai, se scutură de pe noi ce am reuşit să adunăm cu destulă trudă şi rămânem tot goi şi tot săraci şi tot mândri, şi tot neştiutori” - Arhim. Sofian Boghiu.

„Dacă lumea ar cunoaşte puterea cuvântului lui Hristos: «învăţaţi de la Mine smerenia şi blândeţea», atunci lumea întreagă ar lăsa toate celelalte ştiinţe şi învăţături şi ar învăţa numai această ştiinţă cerească” - Cuviosul Siluan Athonitul