Emilia, Nona şi Antuza au fost cele trei mame eroine care prin viaţa lor s-au învrednicit de bucuria de a fi trecute în rândul sfinţilor. Acestea au primit cununa cea neveştejită a slavei veşnice, dar şi laudele, cinstirea şi recunoştinţa creştinilor, pentru că familiile lor au dat mulţi sfinţi Bisericii, „în special pe cei trei mari luminători ai soarelui întreit al dumnezeirii”, Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur.

Taina măreţiei celor trei Ierarhi se găseşte în chip mărturisitor şi în cele trei femei evlavioase, în mamele lor: Emilia, Nona şi Antuza. Şi adevărul acesta l-au propovăduit „cu propria gură” aceşti îngeri pământeşti, locuitori ai cerului, şi l-au consemnat în scrierile lor, ca neamurile care vor urma să afle despre puterea mare şi înălţătoare pe care o are lucrătorul cel împreună cu Dumnezeu, care se numeşte MAMA. Adevărul acesta l-au mărturisit şi l-au repetat şi altii : „în spatele unei mari personalităţi se ascunde de regulă o mamă minunată”.

Mamele vestite ale celor trei Ierarhi au înţeles marea lor misiune, şi tocmai de aceea s-au nevoit, s-au ostenit şi s-au dăruit într-o mare măsură lucrării materne de a-i forma pe copiii lor „în învăţătura şi mustrarea Domnului”, arătându-i pe aceştia învăţaţi ai vremii şi sfinţi ai Bisericii. De aceea se cuvine să urmărim jertfa lor în chip amănunţit în paginile acestei cărţi.