Contorsionista

„Mă gândesc la Contorsionista de pe la mijlocul ultimului deceniu din mileniul trecut, am renunţat între timp la vreo patru variante pe care începusem să le pun pe hârtie şi la încă de două ori pe atâtea doar schiţate în minte, însă n-aş spune că e o carte muncită. S-a conturat singură în ultimii cinci ani, dintre care mai ales în ultimii doi mi-a făcut cele mai multe surprize plăcute. îmi pare rău că mă despart de ea tocmai acum, când începusem s-o scriu în sfârşit. Aş fi putut continua multă vreme, dar n-aş fi făcut decât ori să-i adaug osânza unor pagini şi s-o aduc astfel în starea de carte copleşitoare, ori să o şlefuiesc pînă i-aş fi ucis toată graţia. Cred, sper, că e nu atât admirabilă, cât mai degrabă vie, imperfectă, îngrozitoare şi, poate, iubibilă." (T. O. BOBE)