Răstimp de douăzeci de ani, sub egida acestui prestigios Club de Dialog – Ideea Europeană – au fost organizate numeroase dezbateri, turnee, lecturi publice, conferinţe, întruniri, simpozioane, atât în ţară, cât şi peste hotare. Mă refer, în această ordine de idei, la Conferinţele „Modele Europene. Friedrich Nietzsche”, „Marx şi Nietzsche. Vinovaţi fără vină?”, „Modele europene. Ion Ianoşi”, „Eugen Negrici. Iluziile literaturii române ” sau „Nicolae Breban. Trădarea criticii ” (…) Ţin deopotrivă la toate. Unele dintre acestea, multe – majoritatea! – au fost gândite de subsemnata împreună cu romancierul Nicolae Breban, fiind rodul unei prietenii, al unei complicităţi de litere rare – aş spune, citând-o de fapt pe Magda Ursache, unice – cum sunt, de pildă, dezbaterile dedicate cărţilor-eveniment: Iluziile literaturii române de Eugen Negrici şi Trădarea criticii de Nicolae Breban, ca să citez exclusiv două, oprindu-ne aici. Dar, mă întreb, iar şi iar, de ce ne-am opri? Nu spunea Blaga, oare, într-un vers memorabil: „Orice început se vrea fecund”? Douăzeci de ani sunt un început!

Destinul nostru este literatura, spuneam ani de-a rândul, parafrazându-l pe Napoleon, repetând, iar şi iar, această afirmaţie gnomică, nu rareori, ca pe o rugăciune, ca pe o litanie, cu smerenie, iar, uneori-adeseori, cu spaimă, întrucât – iubindu-l atroce pe sihastrul de la Torino, da, pe Nietzsche cel unic, cel hamletian – ştiam, da, ştiam, cine se joacă de-a destinul… devine destin.

Aura Christi