"în urmă cu două decenii, am încercat să lansez – la ”Convorbiri literare” poezii de Alexandru Tacu. Din nefericire, prezentarea favorabilă a unui autentic talent ce provenea din zona spirituală deosebit de fertilă a Zeletinului (să-i amintim doar pe Mircea Eliade şi George Emil Palade) nu a reuşit să-i scoată din inerţie pe cei care – la un alt nivel (şi în baza unor criterii extra – literare) – avizau publicarea.
între timp s-au întîmplat multe (în majoritate, nenorociri), dar Alexandru Tacu (filtrat politic – încă de la vîrsta de 17 ani – prin interogatorii şi perioade de detenţie) a suportat cu demnitate loviturile destinului, inclusiv continuarea obstrucţiei în priviţa scrisului său.
Iată că, în fine, pot exprima despre un coleg (autorul acestei cărţi e un scriitor format) şi despre un prieten (că, doar, de-a lungul anilor nici unul dintre noi nu s-a ferit de celălalt) opinii ce nu mai trebuie să treacă prin furcile caudine ale cenzorilor.
Făcînd parte din categoria caracterelor foarte arare (cum ar fi spus Eminescu), Alexandru Tacu debutează tîrziu, dar convingător, cu o carte ce reprezintă un act artistic şi un document istoric.
Avînd în vedere faptul că, pînă mai ieri spaţiul liricii româneşti era asaltat cu apariţii editoriale în care poezia era trucată, lectorul ar fi îndreptăţit să considere cartea acesta o performanţă. Oricum, ecoul se anunţă persistent.” Ioanid ROMANESCU