Primul meu fum

28 de texte despre întâlnirea cu primele fumuri. O carte în care se fumează mult şi multe, iar autobiografia face casă bună cu antropologia şi filosofia celui mai iubit şi totodată detestat dintre vicii.

Publicarea unei cărţi despre fumat în plin discurs al sănătăţii normativizate, în care Fumatul dăunează grav sănătăţii, Fumatul duce la impotenţă, Fumatul provoacă cancer pulmonar, care este letal etc., merge din capul locului în contratimp cu „pulsul vremii”. După ce a fost trimis în valuri, cerculeţe şi spirale pe toate canalele lumii „civilizate”, fumul iese din ce în ce mai greu şi mai rar în spaţiul public, fiind împins încet, dar sigur către periferii sau către sfera din ce în ce mai restrânsă a privatului. Timpul pentru literatura intoxicării a trecut şi el, deşi cantitatea de cerneală consumată în jurul fumatului a rămas relativ constantă. Dacă acum două sute de ani începeau poezia fumatului şi apologia „combustibililor” (de la nicotină, la opiu), la începutul secolului abia trecut pofta pentru fumat a fost cultivată în masă şi, potrivit istoricilor tutunului, doar religia consuma mai multă hârtie în diseminarea ei decât literatura construită în jurul fumatului şi-a subspeciilor lui. încă o sută de ani mai târziu, şarpele îşi înghite coada şi toată literatura „oficială” a fumatului fie se medicalizează, fie se transformă în propagandă anti & derivatele ei, ghidurile de self-help în lupta cu „flagelul”.
în contratimp, cu atât mai mult cu cât cele 28 de istorii personale al căror declanşator a fost tema Primul meu fum, sunt revizitări, de la distanţe mai mici sau mai mari, ale unui moment (de cele mai multe ori) fondator al propriilor mitologii. Şi cum, de cele mai multe ori primele fumuri ne ies prin nări sau pe gură (în cazuri mai serioase, unii spun că le-ar fi ieşit fum prin urechi) în timpul procesului de construire a ceea ce numim identitate - în adolescenţă, cu toate variabilele ei -, poveştile decupează cadre-cheie din laboratorale bografice ale autorilor. Rădăcinile adânci ale fumului, în vremea pe când era unul dintre mediatorii de bază dintre zei şi pământeni, s-au păstrat, în forme diferit camuflate, în primele impulsuri de-a testa ce se-ntâmplă dacă scoţi fum dintr-unul din „fructele oprite” ale meniului social, insinuându-se apoi în ritualurile zilnice ale fumătorilor deja convertiţi.
Semnează: Michele Bressan, Cheloo (Paraziţii), Livius Ciocârlie, Alex Cistelecan, Andrei Codrescu, Paul Dunca, Vasile Ernu, Şerban Foarţă, Miron Ghiu, Vera Ion, Aurora Liiceanu, Mitoş Micleuşanu, Cristian Neagoe, Philip O'Ceallaigh, Lia Perjovschi, Antoaneta Ralian, Costi Rogozanu, Adrian Schiop, Dan Sociu, Dan Stanciu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Jean Lorin Sterian, Vava Ştefănescu, Lucia T, Răzvan Ţupa, Elena Vlădăreanu.