Eseul critic al lui Constantin M. Popa abordeaza poezia lui Mircea Dinescu, acest enfant terrible al liricii contemporane romanesti care ilustreaza pregnant dimensiunea insurgentei.

Studiul urmareste reteaua tematica a creatiei unui autor spontan, extravagant si retoric, pamfletar si nonconformist, parcurgand cu dezinvoltura distanta de la candoarea elegiei pana la sarcasmul formulei epico-eseistice, dar confirmand mereu speciala sa vocatie de contestatar contestat.