Autorul nostru îşi propune, în lucrarea de faţă, să arate în ce măsură Dumnezeu şi sufletul, dogme fundamentale ale religiei noastre creştine, intră în miezul poeziei contemporane lui, pentru că artele, în general, au un rol covârşitor în cunoaşterea şi răspândirea feluritelor curente de cugetare (idee la care aderăm şi noi întru reeditarea lucrării sale). Cu alte cuvinte, îşi propune să caute cât element creştin, câtă inspiraţie religioasă, cât adevăr doctrinar biblic cu privire la noţiunile despre Dumnezeu şi suflet se reflectă în poezia română contimporană. Cartea de faţă este o anchetă literară asupra poeziei religioase de la D. Nanu şi până la Vasile Militaru. Se poate vorbi despre o cercetare demnă de luat în seamă din punctul de vedere al ariei exegetice. Autorul ne pune în faţă poeţi cunoscuţi, unii chiar personalităţi pregnante ale poeziei interbelice româneşti, ca Octavian Goga, Nichifor Crainic, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Lucian Blaga, Adrian Maniu, Vasile Militaru, alături de scriitori pe care îi consemnează doar tratate de istorie literară care îşi propun o prezentare cvasiexhaustivă: Al. T Stamatiad, Ştefan T. Neniţescu, George Gregorian, Mircea Dem. Rădulescu, Corneliu Moldovan, G. Tutoveanu, George A. Petre, Nicolae Iorga (ca poet).