Îl cunosc de ceva vreme pe Grigore, de destul de mult timp încât să mă fi acomodat pe deplin cu felul său de a fi, de a vorbi, de a lucra și de a glumi. În Televiziunea Română este cunoscut ca un om exigent, tipicar în ale meseriei, insistent pe detalii, inflexibil la standardul de calitate stabilit de el - și câte și mai câte. Și da, recunosc, așa e! Dar nu e numai așa, căci el nu e doar cum îl văd unii dintre cei cu care lucrează direct, la emisiuni. Grigore este/ poate fi cu totul altfel, diferit - însă numai când se arată. Căci despre aceasta este vorba în cartea de faâă: despre faptul că maestrul a acceptat să mi se arate în dor și-n lacrimă. Și astfel se arată întregii lumi românești prin volumul de față.