Cartea aceasta vine pe o cale dreaptă, mai mult din inimă, deşi are sunetul metalic al edificărilor. Este în toate ca o apă, dulce uneori, alteori amară, răvăşită de vânt, de graţie, de învolburări. Cine mi-ar putea spune că nu m-am regăsit, cu vise, mărturisiri, înţelegeri în jocul lor capricios? O ecuaţie nu tocmai simplă, iar în economia sufletească deloc statică... Aşadar o trestie gânditoare, de nenumărate ori înclinată de... turbulenţe. Deasupra ei s-au ridicat păsări, au izbucnit duhuri. Ea va continua să cultive nădejdi, melancolii, să citească, să chestioneze. Dacă salvează ceva sau pe cineva, o face pentru că se consideră folositoare.