Poezia doctă, documentată, este o contradicţie în termeni, o utopie păguboasă şi pentru domeniul inefabilului (arta) şi pentru cel al exactului (ştiinţa). Teoremele poetice ale lui Basarab Nicolescu constituie acea excepţie care confirmă regula, claritatea carteziană a ideii nefiind trădată de emoţie, ci doar îndulcită de limba savuroasă.