Cuprins: Prefaţă la ediţia în limba romană Introducere Pentru cititor PARTEA ÎNTÂI Personal vorbind „Ăsta sunt eu" Evoluţia gândirii mele profesionale şi a filosofiei personale Primii mei ani de viaţă Colegiul şi educaţia ulterioară Am devenit psiholog Anii de la Rochester Psiholog sau…? Copiii mei Anii de la Universitatea Ohio Anii recenţi Câteva învăţături semnificative PARTEA A DOUA Cum pot să te ajut? Câteva ipoteze privind facilitarea creşterii personale O ipoteză generală Relaţia Motivaţia pentru schimbare Rezultatele O ipoteză de ansamblu privind relaţiile umane Concluzie Caracteristicile unei relaţii de ajutorare Întrebarea Răspunsurile date de cercetare Studii despre atitudini Relaţii „fabricate" Două studii recente Câteva comentarii Cum pot să creez o relaţie de ajutorare? Concluzie Ce ştim despre psihoterapie — obiectiv şi subiectiv Cunoştinţe obiective Dinamica schimbării Procesul Rezultatele terapiei Imaginea subiectivă Experienţa terapeutului Experienţa clientului PARTEA A TREIA Procesul devenirii persoanei Câteva direcţii evidente în terapie Trăirea sinelui potenţial Trăirea deplină a experienţei unei relaţii de afecţiune Simpatia faţă de sine Descoperirea faptului că miezul personalităţii este pozitiv A fi una cu propriul organism, una cu propria experienţă Comentariu de încheiere Ce înseamnă să devii persoană Procesul devenirii Persoana care rezultă O concepţie despre psihoterapie ca proces Enigma procesului Șapte stadii ale procesului Al doilea stadiu al procesului PARTEA A PATRA O filosofie a persoanelor „A fi acel sine care eşti cu adevărat". Concepţia unui terapeut despre ţelurile personale Direcţii adoptate de clienţi Implicaţii sociale Rezumat Trimiteri bibliografice Concepţia unui terapeut despre viaţa bună: persoana deplin funcţională Caracteristicile procesului Câteva implicaţii PARTEA A CINCEA Obţinerea faptelor concrete: locul cercetării în psihoterapie Persoane sau ştiinţă? O întrebare filosofică Introducere Esenţa terapiei prin prisma experienţei pe care o constituie Esenţa terapiei din perspectiva ştiinţei Câteva probleme O concepţie modificată despre ştiinţă O nouă integrare Modificările personalităţii în psihoterapie Trimiteri bibliografice Terapia centrată pe client în contextul său de cercetare Câteva studii ilustrative Unele cercetări curente Semnificaţia cercetării pentru viitor Trimiteri bibliografice PARTEA A ŞASEA Care sunt implicaţiile pentru viaţă? Reflecţii personale despre predare şi învăţare Învăţarea semnificativă — în terapie şi în educaţie Învăţarea semnificativă în psihoterapie Învăţarea semnificativă în educaţie Condiţiile învăţării în psihoterapie Procesul de învăţare în terapie Implicaţii pentru educaţie Câteva chestiuni de încheiere Trimiteri bibliografice Învăţarea centrată pe student aşa cum a trăit-o un participant Abordarea nestructurată Încurajarea gândirii Importanţa acceptării O nouă metodologie Implicaţiile terapiei centrate pe client în viaţa de familie Abordarea eşecurilor de comunicare — între persoane şi între grupuri O formulare provizorie a unei legi generale privind relaţiile interpersonale Trimiteri bibliografice Spre o teorie a creativităţii PARTEA A ŞAPTEA Ştiinţele comportamentale şi persoana Puterea tot mai mare a ştiinţelor comportamentale Cunoştinţele ştiinţelor comportamentale Trimiteri bibliografice Locul individului în noua lume a ştiinţelor comportamentale Trimiteri bibliografice Anexă Bibliografie cronologică Recunoaşterea drepturilor

Iniţiator al «psihoterapiei centrate pe client», Carl Rogers este autorul unor idei care dau conţinut abordării umaniste în psihoterapia şi psihologia contemporane: fiinţa umană are o dimensiune pozitivă care este actualizată prin atitudinea de acceptare necondiţionată din partea psihoterapeutului; operaţioanalizarea psihoterapiei (cele şase condiţii pentru schimbare); necesitatea interdisciplinarităţii (cu psihologia socială, etologie, existenţialism); importanţa cercetării empirice în psihoterapie. Cititorul găseşte sinteza acestor idei în prezenta carte.
Carl R. Rogers (1902��"1987) este considerat unul din cei mai importanţi şase psihologi ai secolului XX. A fost premiat de către American Psychological Association în 1956 pentru activitatea de pionierat în cercetarea empirică a psihoterapiei şi în 1972 pentru întreaga activitate profesională. Spre sfârşitul vieţii a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace.