Bucuria, ca şi tristeţea, este o stare des încercată de om fără ca din aceasta să nască o cunoaştere precisă a ei. Bucuria, în înţelesul obişnuit al cuvântului, este o stare interioară de satisfacţie care decurge din împlinirea unei dorinţe, din ducerea la bun sfârşit a unui lucru. Bucuria este în acest fel un rod al înfăp¬tu¬irii în sensul voinţei noastre, ea este legată deci şi de libera voinţă. Omul nu se poate bucura de fapta sa dacă o execută prin constrân¬gere.