Ceea ce este capul pentru întreg corpul omenesc; Altarul pentru întregul edificiu al bisericii; rădăcina pentru corpul copacilor şi plantelor; capitala faţă de toate oraşele, comunele, satele şi ţinuturile ţării; uzina electrică pentru toate maşinăriile oraşelor pe care le pune în mişcare, şi pentru toate becurile electrice prin care luminează oraşul; soarele faţă de lună, stele şi pământ; aceea este Dumnezeiasca Liturghie unită cu Sfânta Euharistie, pentru toate divinele servicii bisericeşti.

În timpul acestei Dumnezeieşti Slujbe se aduce lui Dumnezeu, sub chipul Pâinii şi Vinului, acelaşi sacrificiu de împăcare adus la Cina cea de Taină şi pe Crucea de pe Golgota, adică însuşi Preasfântul Trup pironit pe Cruce şi Sângele vărsat de Domnul nostru Iisus Hristos drept jertfă pentru iertarea păcatelor, însă în mod nesângeros.

Pentru aceasta, ea se mai numeşte şi „Jertfa cea fără de sânge”.

Preasfântul Trup şi Sânge al Domnului Hristos, se dă întotdeauna credincioşilor creştini, spre împărtăşire, sub chipul Pâinii şi vinului, pentru a se întări cu puterea Dumnezeiască existentă într-însele spre viaţa şi fericirea veşnică.

Creştinii apostolici şi patristici, au iubit slujba Dumnezeieştii Liturghii mai mult decât însăşi viaţa lor.

Astfel prin multe catacombe au fost înmormântaţi de vii mulţime de clerici şi creştini în timpul când slujeau şi ascultau Dumnezeiasca Liturghie, prin astuparea intrărilor şi ieşirilor secrete, de către păgâni.

Unii din sfinţiţii liturghisitori au slujit Dumnezeiasca Liturghie în întunericul şi umezeala temniţelor, încărcaţi de lanţuri, formând Sfânta Masă pe propriul lor piept; iar drept pereţi ai bisericii, pe creştinii întemniţaţi care îi înconjurau.

Aşa de exemplu a slujit Sfântul Sfinţitul Mucenic Luchian (V. Sf. 15 octombrie). Slujba Dumnezeieştii Liturghii era foarte bine cunoscută pe atunci, aproape în întregime, nu numai de oamenii mari, ci chiar şi de copii, care cu înflăcărarea lor curată imitau citirile, cântările şi Dumnezeieştile slujbe. Astfel Sfânta Tradiţie ne istoriseşte că unii copii ai creştinilor fiind cu vitele, au închipuit o bisericuţă cu altar din crengi rupte din copaci şi înfipte în pământ, unde au slujit Sfânta Liturghie ca preoţii în biserică (Prol. 4 ian).