Câteva sute de mii de oameni circulă zilnic cu metroul Capitalei, grăbiți să ajungă la destinație, să iasă din tunelurile grație cărora fac o atât de mare economie de timp.

Mute, tunelurile nu vorbesc despre viața lor, începută în urmă cu patruzeci de ani. Nici atunci nu „vorbeau” prea mult. Deși construcții cu un ridicat grad de dificultate, au fost realizate relativ discret, fără să aducă prejudicii majore activităților urbane cotidiene. Au fost realizate de oameni, mii, din cele mai diferite domenii, care, prinși între chingile indicațiilor și raportările entuziaste ale partidului, ostilitatea subsolului Bucureștiului, noutatea întreprinderii, au reușit să ducă la capăt aventura tehnică în care au fost implicați.

Autorul acestei cărți este unul dintre acești oameni. Amintirile sale ne vorbesc cu simplitate, cu obiectivitate, dar și cu căldură, despre o istorie ai cărei beneficiari suntem și pe care ar trebui să fim nu doar curioși, ci și datori, să o cunoaștem. Ca un omagiu adus celor care au început istoria metroului „nostru”.