Născut în 1858, la Plăineşti, Râmnicu Sărat, a scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuţie a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneştilor (Viaţa la ţară, Tănase Scatiu, în război, îndreptări, Anna, ceea ce nu se poate), ele fiind scrise departe de ţară, la Roma. Prin aceste volume ni se prezintă imaginea societăţii româneşti de la finele veacului al XIX-lea. „ în Viaţa la ţară ne este înfăţişată clasa boierească prin câteva familii „care s-au strecurat prin negura fanariotă”; în Tănase Scatiu este prezentat arendaşul mojic, brutal, rău. (…) Latura cea mai originală a romanelor are intenţia de a nota intimitatea dintre suflete fine şi clipele de extaz erotic. Apare pentru întâia oară pagina analitică, oricât de exterioară, obiectul scriitorului nefiind omul, ci o stare în sine, studiată monografic. Scriitorul cuprinde indiferenţa conversaţiei între îndrăgostiţi, atmosfera de frivolitate distinsă şi delicată, contradicţiile sufleteşti ale femeii, tristeţile nemotivate, euforia premergătoare mărturisirilor.” G. Călinescu - Istoria Literaturii Române