Autoarea a construit cu mare claritate, cu o admirabilă apetență teoretică și cu demnitate stilistică o narațiune intelectuală consistentă și sugestivă. Cunoștințele sale sigure, talentul interpretativ, libertatea de inițiativă reprezintă semne certe ale unei autonomii intelectuale depline. Nu mi se pare deloc puțin pentru un început.

Mircea Martin

In sine, teza-carte a Laurei Albulescu este nouă şi importantă, în primul rând, pentru că pune tocmai marea problemă a continuării, mai exact a utilizării lui Bourdieu, în condiţiile în care Bourdieu însuşi a ţinut să controleze şi să limiteze accesul şi instrumentalizarea, de-re-contextualizarea propriilor concepte şi analize. Cum se poate lucra cu Bourdieu altfel decât devenindu-i, tragic, un simplu glosator? Altfel spus, cum se poate desface această contradicţie germinativă, cum se poate relaxa, modula aparenta relaţie de putere, cenzura pe care înseşi principiile auto-poietice ale operei bourdieusiene o impune?Aici, în tensiunea nucleică dintre (auto-)închidere şi (post-)deschidere se plasează şi lucrează Laura Albulescu, elaborarea riguroasă a acestui spaţiu de manevră şi a protocoalelor de abordare constituind tocmai „obiectul” ei de studiu, de fapt creaţia, noutatea propriu-zisă a acestei cărţi.

Bogdan Ghiu