Englezul D. H. LAWRENCE (1885 – 1930) e cunoscut în lumea literară ca romancier, nuvelist, poet şi eseist.

Lucrările sale au fost puternic marcate de psihanaliza freudiană, relevând conflictul dintre instinct şi intelect.

S-a manifestat puternic împotriva supraevaluării spiritualului în dauna senzualităţii naturale, optând pentru întoarcerea la natură şi reconsiderarea erosului pe care îl aprecia drept o forţă esenţială a vieţii.

A scris şapte romane (dintre care amintim: Fii şi îndrăgostiţi; Curcubeul; Amantul doamnei Chatterley), nuvele şi povestiri (Un ghimpe în inimă; Mocasinii albaştri; Femeia care a plecat), poezii (Poeme de dragoste şi altele; Poezii complete etc.), eseuri (Psihanaliza şi subconştientul; Studii despre literatura clasică americană ş.a.), jurnale de călătorie (Crepuscul în Italia; Marea şi Sardinia).

Prin opera sa, D. H. LAWRENCE s-a impus ca unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului XX.