Cartea de față răspunde unor întrebări majore: ce este omul? Cine este omul? De ce este omul?

Cartea cuprinde teme subiective de meditație, filosofie diletantă și analiză psihologică, în genul unor confesiuni, fiind structurată pe trei părți. Cuvintele abuzive reprezintă o gândire fragedă, haotică, puerilă, prima descoperire a propriului gând în contradicție cu gândirea lumii și cu gândirea proprie în altă fază a ei, necesitatea dublării gândirii în dezacordurile ei.

Dialogurile sunt descoperirea minții personajului în proprie minte, descoperirea personajelor vieții și amintiri fugare ale unor întâmplări obișnuite care primesc subiectivism paranoic.

A treia parte primește obiectivitatea, așa zisă universală, a unui anumit Narator, care reinterpretează și reintegrează gândurile unui anumit om, ales la întâmplare, dar decis totuși de circumstanțele cărții. Dovedirea că omul îi însumează pe toți, lumea.