A pleca de la zero înseamnă a lua totul de la capăt. Dar oare poţi să iei totul de la capăt după un război care a schimonosit planeta? Poţi să ceri doar dreptate, nu şi răzbunare? Poţi să ierţi? Poţi să ieşi teafăr din cel mai negru coşmar? Sunt câteva dintre întrebările pe care şi le pune Ian Buruma într-o carte fundamentală pentru înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.
Pornind de la experienţa prin care a trecut tatăl său, Ian Buruma scrie despre câteva dintre lucrurile care au marcat anul 1945: reinserţia supravieţuitorilor, violenţa anarhică sau sistematizată, răzbunarea sălbatică, fanatismul, concesiile, cedările şi complicităţile fără de care nu se putea pune problema revirimentului.
1945 a fost un an tulbure şi însângerat („Iar sângele cere sânge“, după cum spune Macbeth). A fost anul în care unii vinovaţi pentru oroarea războiului au plătit, iar alţii au scăpat. A fost anul în care s-au descoperit ororile din lagărele de exterminare naziste. A fost anul în care torţionarii au cumpărat de pe piaţa neagră certificate de supravieţuitori ai lagărelor. A fost anul în care, întorşi acasă mai mult morţi decât vii, unora dintre supravieţuitori li s-a spus: „Şi la noi a fost rău. Ne-au furat bicicleta“.
1945 sau Anul Zero a fost şi punctul de plecare al ideii şi construcţiei europene, animate de idealurile generoase, deşi utopice, ale păcii eterne şi unităţii creştine. Şi chiar dacă, aşa cum scrie undeva Monica Lovinescu, „în rău, specia umană ne va surprinde mereu“, 1945 a fost anul în care lumea s-a redeprins cu un adevăr esenţial: că temperatura naturală a existenţei noastre e temperatura libertăţii.

„Cartea elegantă şi plină de compasiune a lui Ian Buruma nu e doar o panoramă a distrugerilor provocate de război, ci şi o analiză a felului cum se clatină şi uneori se surpă temeliile fiinţelor omeneşti în situaţii-limită.“ (Rana Mitter, Financial Times)

„Fiecare rând, fiecare frază şi fiecare cuvânt din cartea lui Buruma se imprimă în mintea şi în sufletul cititorilor. E greu să alegi o formulă care să sintetizeze toate grozăviile şi nedreptăţile din perioada imediat următoare războiului. Dar, dacă am fi siliţi să alegem cu orice preţ, probabil că formula ar fi cea care dă titlul părţii a treia a cărţii: «Să nu se repete».“ (Christopher Hudson, Daily Mail)

„Cronică a binelui şi a răului, cartea lui Ian Buruma cinsteşte generaţia care s-a ridicat din cenuşa celui de-al Doilea Război Mondial.“ (Joanna Kavenna, The Spectator)

„Pentru naivii care mai cred că un război este doar o luptă între două tabere, cartea lui Ian Buruma are efectul unui duş rece. Anul Zero: 1945, o istorie nu e doar despre învingători şi înfrânţi, despre bine şi rău, despre victime şi supravieţuitori. Buruma scrie despre marii vinovaţi care au scăpat şi despre ţapii ispăşitori care au plătit. Despre felul cum se topeşte onoarea în faţa primejdiei. Despre consecinţele ramificate ale ceea ce el însuşi a numit «teatrul cruzimilor».“ (Ella Ginsburg, The Economist)