Legenda unei sinucideri, structurată din cinci scurte povestiri ce înconjoară nucleul dureros al unei nuvele centrale, este despre o sinucidere adevărată. Tatăl autorului s-a sinucis la patruzeci de ani, când David Vann avea 14 ani. Ar fi un clişeu să spunem că aceste povestiri exorcizează, au efect terapeutic, rezolvă conflicte interioare. Ar fi un clişeu şi ar fi fals, într-o mare măsură. Fiecare dintre ele se concentrează în jurul relaţiei dintre tată şi fiu, relaţie din care nu lipsesc aventurile pe mare, pescuitul şi armele de foc. Iar în nuvela centrală, tatăl şi fiul se izolează de restul lumii într-un uitat ţinut din Alaska, unde ar trebui să se regăsească unul pe celălalt şi să devină mai uniţi. Unde ar trebui să înveţe supravieţuirea în sălbăticie şi să vâneze. însă, odată cu venirea iernii, gestul pare sinucigaş pentru amândoi, pentru tatăl vulnerabil şi pentru fiul care nu este decât un puşti de treisprezece ani. Moartea tatălui prin ochii unui copil iniţiază o explorare de neuitat a relaţiei dintre un tată care îşi iubeşte fiul şi un fiu care are nevoie de tată. Fiecare povestire transformă adevărul în legendă şi literatura în adevăr.